si-mi aduc aminte de nisipuri


Pagina alba, lalele, marea, un far colorat mi-aduc aminte de timpurile cand nisipul si pietrele gadilau niste picioruse mici. Adunam stele si praf de roua, le puneam apa si deveneau vesminte. Valuri laptoase izbeau maluri de alge si stateam departe sa nu ma inghita. Etajul 2 sau 3, un colac de inotatoare negru, primul pe care mi-l amintesc. Prima data cand am plans ca m-am pierdut si n-am apucat sa vad teatrul de vara in seara aceea. Eram asa de mica si totul era gigant pe langa mine. O mare de nisip intins, intins fara margini, cer albastru, scoici sa-ti ajunga o vara. Calatorie lunga cu trenul spre casa.  Galeti de nisip, prosop pierdut, amintiri noi ce nu pier se pare.

sand and see and me

sand and sea and me

3 thoughts on “si-mi aduc aminte de nisipuri

  1. ..vreau si eu la mare…

    ..tot ce zic ca “vreau”, niciodata nu ajung sa am… oare ar trebui sa-mi spun :”imi doresc sa … ?”…cine stie.. nevermind… VREAU LA MAREEEEEEEEEEEEE… si eu😦

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s